...Orasul meu este ca o casa parinteasca in care stau cioplite faptele stramosesti si ale parintilor, creatorii ei de la izvoare, aparatorii ei de atunci, de ieri si de azi. Avem un grai cu ochi umezi de dor istoric... Nicaieri dorul nostru de desavirsire nu s-a aratat mai clar si mai cu tarie, ca in cuprinsul orasului. Eu cred ca orasul este o fiinta vie, mereu in dezvoltare, mereu sensibila la toate innoirile vietii. El e pe deplin format in toate partile lui, care da vesnic muguri noi. Aici in oras descoperim adincul apelor si inaltimile vazduhului, ca zborul pasarilor care ii populeaza cerul, prin statura arborilor si dealurilor ce ii ocrotesc fiinta. Aici in anii razboiului, fiecare casa a fost cetate, fiecare strada - cimp de lupta. Astazi e un oras cu un soare deosebit de cald si senin cu parcuri verzi in care amintind de eroii cazuti de eliberare. Aerul proaspat te imbata cu aroma fructelor dulci si legumelor. Anume iarna se face sa fii fericit si sa te improsti cu bulgari de zapada. Primavara nimereste in suflet acele sentimente romantice ale naturii. Vara pe cer dupa o ploita calda, apare briul ciobanului, asa mai numim, inseamna ca tot inverzeste si pe meleagurile orasului e pace, piine, sare si belsug. Iar toamna copacii stalucesc ca o insula aurie, frunzele se ingalbinesc si cad pe pamint formind covor multicolor. Anume acest peisaj trezeste in om un sentiment de dragoste fata de natura.Odata patrunsa in inima si in sufletul pe care il implineste, natura nu mai poate fi smulsa de acolo. A avea oras inseamna a avea totul:prezent, trecut si viitor.Inseamna a avea in permanenta prilej de fericire si bucurie.
