...Deoarece doamna Ana Doschinescu nu e doar o profesoara de limba si literatura romana, dar si conducatoarea cenaclului "La Steaua" din care fac parte si eu, Cristina Raducanu, am hotarit sa o invit la un interviu pentru pagina scolii de internet.
~Mai intii, D-na Doschinescu, as dori sa va intreb, deoarece stiu ca nu sunteti originara din Ialoveni, cum va simtiti in acest oras si respectiv in scoala noastra?
-Da, intr-adevar, nu sunt originara din or. Ialoveni, in schimb este raionul in care m-am nascut. Si chiar daca reintoarcearea mea din nordul Moldovei a fost nu in satul de bastina Vasieni, dar in or. Ialoveni, oricum, consider ca m-am intors acasa. Si aici ma simt foarte bine, chiar daca uneori imi este dor de oamenii, elevii pe care i-am avut in viata mea. In liceul actual la fel ma simt bine, fiindca intotdeauna sprijinul colegilor mei il simt alaturi.
~Ce puteti spune despre elevii care invata in acest liceu si capacitatile acestora?
-Vorbind despre elevi de fiece data ma gindesc in primul rind la faptul ca ei sunt copii. Dar nu pot fi altfel niste copii
decit frumosi, binevoitori, harnici. Si chiar daca unii mai schiopateaza, sunt sigura ca ei vor sa fie asa. Noi ii ajutam si ei vor deveni ceea ce-si doresc. Sunt sigura!
~Ce parere aveti despre acest concurs intre clasele a X-a ce s-a petrecut in scoala?
-Sincera sa fiu nu sunt o adepta a concursurilor dar nici nu zic ca sunt impotriva lor. Imi place cum se realizeaza ele in cadrul liceului nostru: de fiece data invinge bunavointa, prietenia si buna dispozitie. E foarte bine cind va implicati in anumite activitati, concursuri, ele va descatuseaza, va ajuta sa depasiti bariera emotiilor si a complexarii. Cred ca fiecare din voi, care ati participat in acest concurs sinteti invingator si trebuie sa dati dovada nu doar de frumusete fizica, dar si de inteligenta, tandrete, perseverenta si frumusete spirituala. Si de toate acestea dispune fiecare dintre voi.
~Aveti planuri noi in legatura cu cenaclu "La Steaua"?
-Ma bucur ca-ti amintesti de cenaclu. Ma gindesc de mai mult timp la o garderoba a teatrului, atributica. Cite ceva avem, dar e nevoie de a active mai mult in aceasta directie. Deasemenea as vrea sa organizam o serata umoristica, in care sa implic elevi de diverse virste. Sper ca vom realiza si acest plan.
~Stiu ca multi elevi de-ai dumneavoastra care au activat in cenaclu au plecat anul acesta, devenind absolventi. Le duceti dorul?
-Pentru un profesor elevii sunt o particica din sufletul si viata lor. E clar ca-mi lipsesc mult cei care au plecat, apropo, printre ei este si feciorul meu Vasilii, dar ma bucur ca mai intra sa ma viziteze, fapt de care le multumesc. Ma rog, asa e viata.Deaceea trebuie sa pretuim orice clipa, fiind constienti de faptul ca ea nu se va mai repeta niciodata. Sa ne traim viata frumos si sa ne bucuram de ea.
~Cind reusiti sa pregatiti toate scenariile si cele necesare deoarece e un lucru destul de greu?
-Da, alcatuirea unui scenariu cere ceva timp.Dar atunci cind faci un lucru cu dragoste iti pare ca nu-i atit de complicat. Incerc sa rezervez din timpul dinafara orelor. Ideile le plasmuiesc citeva zile la rind, pregatind cina, mergind pe drum+ Apoi,intr-o seara ,cind imi par ideile mai clare, imi petrec familia la culcare, ma asez in fata colii de hirtie, vad scena,va vad pe voi si incerc sa le rinduiesc pe toate la locul lor. Apoi transcriu cuvintele, le repartizez elevilor, si -repetitiile. Am si eu emotii, dar bucuria din ochii copiilor care ies in scena sub aplauzele spectatorilor imi dau forte pentru noi realizari.
~In viata dumneavoastra ,cind ati fost copil, ati activat in astfel de proiecte?
-Da. In scoala in care am invatat, deasemenea profesoara de limba romana organiza diverse activitati extrascolare. Imi amintesc de un caz in cadrul unui fragment din "Ivan Turbinca"de I.Creanga. Jucam rolul Mortii. Si asa cum cu atributca se lucreaza doar in scena, elevul care era Ivan Turbinca, era cam scund, iar sicriul era o masa pe care el trebuia s-o traga impreuna cu mine-Moartea-si adica sa ma arunce peApa Simbetei. Eu, cam "slabuta" si se chinuia bietul sa ma traga cu tot cu masa de pe scena, dar nu-i reusea pina nu l-au ajutat colegii.
Glume s-au facut!......
Cred ca si voi veti face loc artei in suflet. Mai ales arta de a fi om.
~Cum credeti, care este parerea copiilor despre acest cenaclu?
-Consider ca fiecare copil, care-si privesc colegii de pe scena viseaza, in taina, macar odata sa se afle si el acolo.Stiu ca copiii adora teatrul.Unii,probabil,ne critica.Ma rog! Noi ne conducem de maxima:"Fa ca noi, fa mai bine decit noi". Oricum ,consider ca teatrul iti educa multe calitati, daca intelegi si-ti place ceea ce faci.
~Ati participat cu aceste proiecte si in alte localitati?
-Da. In cadrul orasului elevii liceului nostru au realizat un spectacol de succes cu ocazia implinirii a 100 de ani de la nasterea lui P.Stefanuca.Anul acesta - -cu prilejul conferirii bibliotecii pentru copii numele lui Spiridon Vangheli. De asemenea in cadrul proiectului "De la inima la inima" am fost in ospetie la scoala internat din orasel.
Cu proiectul Initiativei Social-Rurale "Drepturile copiilor" membrii cenaclului au cules florile recunostintei din scolile si liceele din satele raionului- Bardar, Vasieni, Sociteni, Tipala.
Au fost zile obositoare, dar ne-au adus satisfactie.
~Cit timp doriti sa oferiti celor din jur asa scenete frumoase si interesante?
-Cred, ca atita timp cit ma voi afla printe copii, ma voi stradui sa le rasadesc in suflet seminta Frumosului, caci doar frumusetea va salva lumea.
Si la sfirsit de interviu va multumesc pentru timpul acordat si placerea de a discuta cu Dumneavoastra!
Pentru tipar de eleva clasei 10-B Cristina Raducanu